Carierele ca habitate 

Când extragem mineralele, schimbăm peisajul și la o primă vedere pare că distrugem natura și afectăm biodiversitatea. Și totuși, carierele pot reprezenta în realitate habitate pentru specii de plante și animale forțate tot mai mult să se mute din cauza dezvoltării în alte zone, atât în faza activă cât și în urma redării în circuitul natural.  

Carierele pot oferi un mozaic dinamic de habitate în diferite etape succesive precum și forme de relief cu o microtopografie interesantă, cu condiții climatice unice. Prin procesul activ din carieră, aceste caracteristici sunt adesea trecătoare în natură, manifestându-se în diferite părți ale amplasamentului în diferite momente.  

Aceste nişe ecologice oferă animalelor şi plantelor o zonă de refugiu pe care ar găsi-o rar în zilele noastre în afara carierelor. Câteva exemple de astfel de specii sunt: lăstunul de nisip, prigorii, huhurezul şi şoimul călător, buhaiul de baltă cu burta galbenă, broasca râioasă calamita, precum şi orhideea albină şi alte orhidee rare. 

Oportunitățile de creare și gestionare a habitatelor pot fi împărțite în trei zone distincte: zona de extracție activă, terenul neutilizat în operațiuni (zone care sunt administrate de companie dar care nu vor fi exploatate niciodată) și remedierea post-extracție.  

Habitatele asociate cu faza activă a unei cariere includ zone umede și pajiști incipiente și susțin multe specii care necesită sol fără vegetație sau cu vegetație minimă, substraturi sărace în nutrienți și condiții climatice calde. Datorită geologiei, zonele pot fi exploatate, lăsate apoi câțiva ani după care lucrările de extracție pot fi reluate. Astfel, din cauza acestui mod de exploatare dinamic, aceste habitate incipiente sunt adesea perturbate și se dezvoltă în alte părți, astfel că există o deplasare constantă a habitatelor incipiente pe tot teritoriul carierei în urma procesului extractiv.  

Într-o măsură mai mare sau mai mică, în jurul perimetrului de extracție pot exista zone neexploatate, astfel că habitatele nu sunt perturbate deloc pe durata de viață a carierei. Aceste zone pot fi îmbunătățite în beneficiul biodiversității, prin acțiuni de management punctuale sau prin dezvoltarea de noi habitate, de exemplu iazuri.   

În urma procesului de extracție, carierele sunt redate în circuitul natural, iar utilizarea finală este determinată prin consultare cu autoritățile competente și comunitățile învecinate. Aceasta oferă o nouă oportunitate pentru crearea de habitate. În multe cariere, prin extracția mineralelor se ajunge la pânza de apă, corpurile de apă putând fi apoi valorificate și redate naturii. Alte habitate care se pot dezvolta în carierele ajunse la finalul vieții de exploatare includ pajiști calcaroase, păduri/terenuri împădurite – umede și uscate, zone de șes și alte suprafețe cu specific de zone umede.  

Puteți afla mai multe despre abordarea HeidelbergCement privind biodiversitatea pe site-ul web al companiei disponibil aici.